Coeficientul de inteligenta

Coeficientul de inteligenta - CI (Intelligence quotient – IQ) este un numar general ce arata capacitatea de gandire a omului, dar si abilitatea acestuia de a solutiona probleme. Un CI de 100 sugereaza o inteligenta generala medie. Psihologii sustin ca la testele de inteligenta exista o marja de eroare de 5 puncte. Coeficientul de inteligenta este un scor derivat din diferite teste prin care se incearca masurarea inteligentei.

Pentru a determina coeficientul de inteligenta al unui individ se testeaza abilitatile de perceptie, aritmetica, vocabular etc si abilitatile care tin de performanta, ca de exemplu: completarea unui sir de desene, completarea unor obiecte, aranjarea unor desene intr-un anumit sir etc. Testele de inteligenta se bazeaza, astfel, pe perceptie, inteligenta vizuala, lingvistica, matematica, practica, dar si pe aptitudini comunicative si tehnice si pe gandirea logica.

Testele de inteligenta adevarata sunt foarte complexe si se bazeaza pe un rationament care sa combine toate aceste laturi ale gandirii umane. Rezultatele unor teste de inteligenta sunt raspunsuri la modul in care un individ imbina toate aceste tipuri de inteligenta si abilitati psihice. Evident, sunt persoane care exceleaza la unele dintre aceste abilitati in timp ce la altele sunt mai slabi. Insa, testele de inteligenta nu pun etichete.

Coeficientul de inteligenta (CI) a fost introduc in 1920 de William Stern. Acesta a dorit sa sprijine lucrarile realizate de Binet. De-a lungul timpului au aparut numeroase sisteme de clasificare a testelor de inteligenta pe domenii, insa s-a pastrat nivelul coeficientului de inteligenta. Cu toate acestea, in calcularea coeficientului de inteligenta se tine cont de cateva aspecte foarte importante.

Domeniile de inteligenta care iau parte la calcularea coeficientului de inteligenta au fost stabilite in anii 70 de catre Kurt Pawlik, profesor de psihologie in Hamburg. Domeniile de inteligenta ale acestuia erau: factori ai reprezentarii in spatiu precum explicarea, coordonarea in spatiu si orientarea in spatiu; factori ai inteligentei, limbajului si ai usurintei de a socoti; factori ai fluentei in vorbire, exprimare si pronuntie, factori ai supletei gandirii si factori ai gandirii logice.